Depravarea Totală

T.U.L.I.P.
Depravarea Totală
(Incapacitatea umană)

de Aurel Munteanu 27 ian.2016

Ce înseamnă depravare totală?
Depravarea totală nu înseamnă că fiecare om este cât poate fi el de rău, ci aceasta înseamnă că fiecare parte a omului a fost afectată în mod negativ de păcat. El are gânduri rele, de aceea intelectul său este afectat în rău. El iubeşte sau doreşte lucruri greşite, de aceea, şi emoţiile lui au fost afectate în rău. El face alegeri şi ia decizii greşite văzându-se în aceasta că voinţa sa a fost afectată în rău. Fiecare parte a omului a fost afectată de căderea lui Adam!
Geneza 2.16-17: Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Afectează depravarea totală toți urmașii lui Adam? Da!
Romani 5.12:De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
Romani 5.14: Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam….
Romani 3.23:Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Iov 14.4: Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
Ps.51.5: Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.
Iov 15.14,16: „Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”?

Datorită incapacității umane mai pot oamenii căuta pe Dumnezeu într-un mod mântuitor? Nu!
Romani 3.11-12: Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
Ioan 6.44,65: Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”
Filipeni 2.13: Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

După cădere se mai pot baza oamenii pe inima lor pentru a-L căuta pe Dumnezeu într-un mod mântuitor ? Nu!
Ieremia 17.9: Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
Proverbe 20.9: Cine poate zice: „Mi-am curăţat inima, sunt curat de păcatul meu”? –

Își pot preda inima lui Dumnezeu, oamenii morți spiritual? Nu! Ea este captivă păcatului și Diavolului și de la el nu o poate smulge și deschide decât Dumnezeu!
Coloseni 1.13: El ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui.
Faptele Apostolilor16.14: Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

Ne naștem având posibilitatea ca să alegem pe cine vrem să slujim pe: Cristos sau pe Diavol? Nu!
Ioan 15.16: Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână….
Isaia 64.6-7: Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.
Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine…

Avem noi voința captivă naturii noastre?Da!
Ieremia 13.23: Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi care sunteţi deprinşi să faceţi răul?

Suntem noi captivi voinței Diavolului? Da!
2Corinteni4.3-4: Şi, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,
a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
2Timotei 25-26: să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;
şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.
Efeseni 2.1-3: Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Este natura umană atrasă irezistibil de Diavol? Da!
Ioan 3.19-20: …. odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
Ioan 8. 43-44: Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Poate interacționa duhovnicește un om mort spiritual?Nu!
1Corinteni 1.18: Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării….
1Corinteni 1.21:Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.
1Corinteni 2.14: Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

Mai rămâne natura veche și păcat în om după nașterea din nou? Da!
Eclesiastul 7.20: Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
1Ioan 1.8-10: Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.
Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.
Romani 7. 18-20: Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Are suport biblic această doctrină? În funcție de răspuns știu dacă ești încă în fire sau în Duh.